Ion Pascal Vlad
Starea de zbor şi starea de reptilă
de Eugen Evu

        Disimulând în antinomicul titlului probabil o autosituare ca atitudine a propriei sale arte lirice, petroşăneanul Ion Pascal Vlad, este la a treia carte, după  "Arderi filtrate"(1986) şi "Singurătatea căsniciei"(2002). Boem şi rar la vorbă, înzestrat cu o înşelătoare seninătate, Ion Pascal Vlad a evoluat prin aprofundarea unui laitmotiv structural - afectiv, cel al singurătăţii orfeice, a timpului şi valorilor irecuperabile, transformate în iluzoriu, himerice şi chiar stihiale.
        Mediul aparte al Subteranului, parcă şi-a developat în lung- metrajul liric al celor trei cărţi, umbrele şi nălucirile care sunt labirintice, caută o ieşire, însă eşuează mereu în captivitatea sinelui. Fin şi precis, se observă o anume tensiune obiectivă între poet şi poem. Subtextul aserţiunii ar fi unul al avatarului artei poetice înseşi, sforţarea unui introvertit, în fond un om plin de pietate şi cu fascinaţia oracularului rostit, de a comunica.
        Realitatea este frustrantă, mai ales pentru visător. Ion Pascal Vlad este poetul dezamăgirii existenţiale, unul care nu se consolează, ci se revoltă prin limbaj. Zborul (inefabilul) şi reptilianul - târâşul, teluricul, materia nevie şi cea imediată mineralului, sunt reperele între care Ion Pascal Vlad, totuşi, îşi zboară privirea şi săgetează prin jocul poeziei, luminiscenţa şi atracţia spaţiului celest.

     Eugen Evu (Provincia Corvina)