Un alt volum de poeme apărut în anul 2006, care a captat atenția noastră, este intitulat Noptatice și aparține scriitorului Ioan Dan Bălan, profesor de limba română și limba engleză în orașul care la adoptat - Petrila. Volumul** a apărut în colecția Lyra a editurii Confluențe, cu ilustrații comise de cunoscuții pictori și graficieni, Robert Humel, și Adrian Cerchez.
Se pare că absolventului Facultății de Litere din Timișoara, Moira i-a hărăzit ca spațiu de împlinire și desăvârșire, ținutul dintre cele două Jiuri. Topografia locului dându-i suflu și inspirație în devenirea sa scriitoricească, lăsând impresia că nu regretă acest lucru. Doamne, Doamne, Doamne!/ chiar dacă am pierdut un oraș din lumină/ am câștigat un poet... /el scrie despre altă lume el scrie despre noi.../( ca oameni ai locului) sufletul i se plimbă parcă pe altă lume și cântă noapte de noapte viața/ care se aruncă fiecărui trecător/ ca țărâna pe mort, spune Dan Bălan în poemul "Orașul poetului noptatic."
Aici, la poalele Parângului din desele preumblări și șederi prelungite în spațiul montan, au luat naștere Noptaticile danbălăniene. Din mugurii acestui spațiu, din rătăcirile pe cărările muntelui din tâmplă, poetul reface nava lui Ulise a cărei vâslă este visul, iar pânza corăbiei sale e pana /și cerneala din călimara sufletului / ești tu, Soviana - zefir de suferință în sânge.
Citită în cheie personală, cartea mi se pare un dialog cursiv între poet și muza sa - Soviana, adică între poet și poezie, între poet și lume. O lume a purității în care poetul refuză spectacolul luminii artificiale, retrăgându-se în singurătatea creativă, departe de pragmatismul lumii moderne, nu de puține ori hidoasă și duplicitară. Nu mai scriu să mă înțelegi, Soviana/ poetul e un umil prieten al cerului/ supus între stele, întocmit anume/ legat cu inima de voi, de ele. Curgerea scriiturii este lină, fără sincope deranjante, trecând printr-o suită de nașteri-prefaceri, țintind perfecțiunea, desfacerea zăvoarelor tainice la braț cu îngerul său. Poetul știe că lumina îl va căuta prin ungherele singurătății, acolo unde noaptea este ziua de sub zăpezi, reușind să treacă dincolo de patimă, acolo unde Unu și cu Unu împlinesc materia în mișcarea ei intimă.
Oare ce se mai poate afla dincolo de patimă?
Ne place să credem, că prin specificul și originalitatea sa, poezia din acest volum al lui Ion Dan Bălan, ne pune în față dovada maturității sale artistice, că poetul se află în consonanță cu poeții de seamă ai literaturi române.
O notă pozitivă și celor doi pictori, care prin lucrările lor au creat o simbioză sugestivă între imagine și text
Ion Pascal VLAD
** Întâmpinarea noastră pare tardivă. Aceasta se datorează faptului că volumul ne-a parvenit cu, relativ, puțin timp în urmă.