Citind noua apariție editorială, Nimic
nu este întâmplător, semnată de Ioan Dan Bălan, vocea
interioară mi-a șoptit de câteva ori: "du-te și vezi acele
locuri, că nimic nu este întâmplător, acolo și nu numai"! Am mai
citit odată cartea. Spațiul nu-mi permite să aștern aici
sentimentele profunde - aș putea spune chiar nebănuite - care m-au
încercat după a doua citire. Cartea aceasta este un semn despre semne.
Dacă ne-am strădui mai mult pentru a ne umple sufletul cu
credință - nu neaparat într-o divinitate, oricum s-ar numi Ea - am
putea citi semnele. Ele se arată doar celor cuprinși de bunătate
și smerenie și, citindu-le, cu siguranță, nu am mai fi
așa de rebeli, de preocupați de suficiența lumească, nu am
mai fi așa de debusolați în lumea exterioară, cât mai ales, în
lumea interioară. Ivirea semnelor nu este o coincidență de
fenomene și lucruri, ivirea semnelor este un mesaj pentru noi, iar datoria
noastră, a oamenilor, este să-l citim corect, să-l transmitem
mai departe nealterat și mai ales să-l respectăm și să
purtăm recunoștință celui ce ni l-a trimis, pentru că,
Nimic nu este întâmplător .
Nu-l cunosc personal pe domnul Emil Părău.
Îl cunosc doar din ce am auzit căa făcut pentru comunitate.
Uneori mai circulă șivești bune!
Domnia sa întreabă în această carte:
"Oare numai poporul evreu a fost ales de Dumnezeu?"- întrebare îndreptățită, din punctul meu de vedere.
Citind lucrările doctorului Napoleon Săvescu, și alte
lucrări care respectă adevărul preistoric, am putea ajunge la
concluzia că alt popor ar fi cel ales. Să ne gândim numai la
cuvintele omenire-Om. In nici o limbă pământeană
nu se găsește expresia OM, decât în limba română ! Sunt
foarte multe elemente care ne dau dreptul să credem că alt popor ar
fi cel ales. Dar, să lăsăm detaliile în seama istoricilor
onești.
.......................................................................................................
Se pare că scriitorul Ioan Dan Bălan și-a făcut o profesiune de
credință prin publicarea unor cărți menite a ne
reîmprospăta memoria cu datini, obiceiuri și credințe, într-un
cuvânt cu morala strămoșească. Iar dacă timpul va ține
cu el (de ce n-ar ține?) suntem convinși, că ajutat de harul său, va săpa și mai adânc
în solul istoriei scoțând la lumină, pentru noi și viitorime,
aspecte ale neamului românesc peste care s-a așternut praful uitării.
Ii dorim din toată inima SUCCES !
Ion Pascal VLAD