De exemplu, nu m-a enervat boul ala de taximetrist care, urcând pe trotuar îmi stiveste bombeul cu roata Logan-ului. Sunt si eu conducator auto si stiu ce înseamna sa te pui în bete cu unii proprietari de taxiuri. Asa ca, ciocul mic si mergi pe burta pâna la urmatoarea statie.
Aici poti vedea cum unui batrânel i se opreste amarâta de Dacie, tocmai în intersectie, poti auzi cum desteptul ala cu Audy negru zbiara ca un descreierat: ba martalogule te cauta moartea pe-acasa si tu umbli pe strazi, ia-ti în .....ma-ti rabla din drum. Totul a durat câteva zeci de secunde.Trebuia oare sa ma enervez? Nu! Ma întrebam, în sinea mea, cum se face ca majoritatea flacailor de bani gata au cefele ca porcii Mangalita. Sub testele lor, cred, se gaseste doar un strat de grasime pestilentiala.Cum spuneam, în ultima vreme nu m-a enervat nimeni si nimic. Valea Jiului este în sarbatoare. De la est la vest si invers, toata lumea sarbatoreste. Artisti consacrati (mereu aceiasi) se bucura de aplauzele frenetice ale publicului eterogen. Ziaristii locali sunt prezenti în toate locurile unde îi poarta fesul si interesul. Împreuna cu congenerii mei, scriitorii locali, dupa o concurenta acerba, scoatem pe banda rulanta noi produse literare (marca înregistrata). Cu ocazia acestor serbari câmpenesti, daca te afli în cartile care trebuie ai sansa sa fi invitat de onoare si sa-ti lansezi opera catre marele public, însetat pâna peste cap de lectura monumentalelor lucrari literar-artistice. Daca nu, mergi sanatos, cum spune evreul.
Tot cu aceasta ocazie, noi scriitori locali, si loiali interesului nostru, ne dam autografe unii altora, ne pozam unii cu altii si suntem din ce în ce mai constienti de rolul nostru pe pamântul patriei. Asta ne da încredere în viitorul nostru creativ si suntem convinsi, ca si pâna acum, ca puterea locala va spijini si pe mai departe cultura si arta pe meleagurile jiene, din ce în ce mai înfloritoare. Toate acestea sunt lucruri bune, ele nu trebuie sa enerveze pe nimeni.
Ma iertati ca repet ca un papagal dar, nu pot asocia supararea cu enervarea. Un om suparat e un om trist. Un om enervat este cu totul altceva. Sa ma contrazica cineva mai destept. Daca nu, ramân tot la enervare.
Vreau sa va spun ca nu ma enerveaza galopul preturilor, inflatia, inanitia, disolutia. Eu stiu, ca si guvernantii nostri, ca înainte trebuie sa creasca preturile, pe urma salariile, pensiile, alocatiile si alte drepturi de autor si de om. Asa merg lucrurile, cum spunea Kurt Vonnegut. Nu cum vrea fiece moftangiu. Nu ma enerveaza nici televiziunile, locale, comerciale, de nisa, de stat (degeaba) si de alta natura. Stiu ele mai bine ca mine ce au de lucru, cum sa faca non-educatie, cum sa informeze si mai ales cum sa dezinformeze plebea mâncatoare de câlti. Nu ma enerveaza nici ineptiile unor atoatecunoscatori la care suntem nevoiti sa belim ochii precum viteii la poarta noua, nici celebrii comentatori sportivi în special Costi Mocanu - omul care califica echipele românesti în cupele europene înainte de a intra combatantele pe teren. Domnul asta e genial, e cool, ce mai încolo si-ncoace. Toate astea sunt lucruri trecatoare. Nu conteaza ce lasa în urma lor. Sau conteaza, cine mai vrea sa stie?
As fi putut sa închei aceste rânduri aici. Însa, cum dracul nu doarme, iata ca s-a ivit ceva care sa ma enerveze. Ceea ce i-a facut Gigi lu' Gica, m-a scos rau din sarite. Atât de rau ca îmi vine sa manânc termopane.
- Pai bine ba nea Gigi, te stiam oier destept ca bogat te-ai facut mai târziu. E treaba matale ce si cum, dar, n-ai gasit si matale un putoi de soldat si cu el sa maturi platoul din curtea clubului Steaua? Tocmai cu regele, tocmai cu simbolul national te-ai gasit sa maturi frunzele plopilor de pe platoul clubului care te-a facut mare politician? Afla bade ca m-ai enervat rau.N-o sa mai votez cu tine în vecii vecilor. Amin.
De ce nu pot sa-mi vad de treburile mele??
D-aia ba, d-aia si de altele. Dar ce treburi aveam? A.... sa ma bucur de verdele padurii batând în ruginiu, de soarele toamnei încalzind, deopotriva, pe cei rai si pe cei buni, pe copii si pe batrâni. În ilustra-mi saracie sa ma bucur din plin de viata asta scurta, mult prea scurta pentru a mai putea lua parte la suficienta lumii în deriva. Sa ma bucur de nimicurile astea, pentru ca o sa vina zloata si ninsoarea, gerul, frica si frigul, alegerile si alte umilinte si o sa ma enervez pe drumari, pe functionarii publici si pe politisti, pe cei de la Gospodarire si Termoficare, pe prietenii falsi, pe zeii de ghips, pe parintii fara de copii, pe copiii fara de parinti, pe nuca de cocos si pe arborele de cauciuc, o sa ma enervez rau de tot pe lumea asta mica.
Ei si?!
Si gata. Punct