Paralelismul şinelor de cale ferată

în “opereta” ziaristului Dan Codrea

 

 

“În loc să-i condamnăm pe ceilalţi, haideţi să-i înţelegem. Să găsim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil şi mai înnobilant decât critica; ne atragem astfel simpatia, toleranţa şi bunătatea. A şti totul înseamnă a ierta totul”  ( Dale Carnegie)

 

 În numărul 423 (5-11 septembrie 2008) al publicaţiei săptămânale „Săptămâna Văii Jiului” ne-onorabilul ziarist Dan Codrea făcea unele afirmaţii tendenţioase, absolut după urechea lui bleagă, fără o doză minimă de informaţie, referitor la  „poetul-eseist” Ion Pascal Vlad, la redactorul şef Mircea Bujorescu, la adresa publicaţiei “Mesager”, pe care “atât de plastic” a denumit-o, “o mizerie insipidă cu două pagini în policromie”, la adresa primarului municipiului Petroşani, căruia, vezi Doamne, îi face o deosebită plăcere să ţină pe lângă domnia sa “doi bătrânei simpatici” care se înfruptă din banii publici. Şi alte măgării.

 La timpul respectiv, am crezut că e o glumă de prost gust, dar o glumă, sau o lipsă de inspiraţie, o “pană de subiecte”. Era de înţeles. Astfel de neplăceri se întâmplă şi la case mai mari.

  Din păcate, “maestrul” Dan Codrea a făcut o “fixaţie” faţă de fundul meu tăbăcit, faţă de publicaţia “Mesager” şi a redactorului şef Mircea Bujorescu, faţă de Primăria Petroşani şi faţă de unii consilieri.

  Dan Codrea s-a făcut bărbat în toată regula şi muşcă de fund “bătrânei simpatici, tovarăşi, domni şi prieteni” din două-trei motive. Le voi explica pe parcursul acestor rânduri.

 

În ceea ce tu, Dan Codrea, numeşti “un bizar comentariu”, (în nr.446, 6-12 martie 2009, Săptămâna Văii Jiului) care de altfel este un eseu despre un anumit aspect al Sistemului Global, îmi răstălmăceşti fără pic de bun simţ ideile şi cuvintele. Spui , că aş fi spus « cerşitul este comparabil cu multe, multe persoane ». Nu, domnule, nu este aşa ! Cel care practică această îndeletnicire, adică cerşetorul este comparabil cu alte persoane. Asta, dacă am înţeles eu bine. Ori, din felul cum curge fraza, se poate înţelege şi că Ion Pascal Vlad ar fi comparabil cu…..Deh, “chestiuni de logică” !                                                                        

  Mă, deont(ologule), termenii comparaţiei sunt absolut întâmplători (aleatorii, stocastici, sau cum vrei tu). Nu mi-am imaginat, că  folosindu-te de un text, în nemărginita ta inteligenţă, în incomensurabilul tău spirit analitic, vei lua parul şi îl vei băga în roata universului citadin. Adică, să bagi strâmbe – într-un limbaj pe care tu îl înţelegi foarte bine. Tu chiar nu ştii să citeşti un text ? De înţeles, văd că nu poate fi vorba !  Asta pentru că citeşti cu ochii închişi, cu mintea plecată la vânătoare de mustangi verzi ! NU AM SPUS că bişniţarul, politicianul sau proprietarul de ziare sunt paraziţi. AM SPUS că cerşetorul este un parazit. Adună-te omule, ce dracu` ? Nu fii plantă de beton ! Lumea are pretenţii de la un erudit ca înălţimea ta. “Încearcă să gândeşti! Bine ?” Nu de altceva, dar făcând asemenea “acrobaţii”jurnalistico-filozofice-cretinoide, de mare ziarist cu dare de mână la public, de mare analist şi critic literar, de justiţiar care nu poate dormi de grija banilor publici, din neatenţie, te poţi lovi, de unul singur, (m-am exprimat bine ?) la nasul tău atât de înzestrat în amuşinarea senzaţionalului din urbea noastră.

 În laboriosul tău articol, (de câţiva cuadraţi) “Alo, Ion Pascal Vlad? Încercaţi să gândiţi! Bine?” din numărul 446, al splendidei tale publicaţii, Săptămâna Văii Jiului, afirmi despre persoana mea:  « Ca poet se spune că e chiar talentat». Se spune de către alţii. Intelectul tău nu are cum să facă aprecieri referitoare la scrierile mele. Intelectul tău poate să spună doar: “ca jurnalist este o catastrofă iar creaţiile sale o dovedesc cu prisosinţă“. Nu am visat nici o clipă că aş putea fi jurnalist. Nu am pregătirea făcută la înaltele şcoli de jurnalism cum o ai tu!

  Dacă te-ar fi dus mintea şi, cu ajutorul unor argumente, în câteva fraze, demontai eşafodajul acestor texte - chiar dacă argumentele erau false - aveai toată stima mea. Faptul că arunci vorbele cu mistria, fără adezivul necesar, doar din dorinţa abjectă de a împroşca faţa cuiva cu zoaie, mă face să am serioase rezerve privitor la deontologia, morala şi calităţile tale de ziarist şi de om de cultură(??!!)

  Pentru că nu poţi să vezi mai departe de lungimea nasului - din cauza pâslei de pe ochi - te informez că aceste creaţii, nu sunt articole pentru un ziar cum ar fi Săptămâna ta. Din cauza frustrării şi a înverşunării, vis-a-vis de un lucru pe care nu-l înţelegi, n-ai cum să pricepi asta.

  Aş putea să-ţi dau câteva exemple despre felul cum sunt receptate aceste, cu îngăduinţa ta, “prostioare”, de către profesori unversitari, de scriitori, de studenţi la filologie şi sociologie din ţară şi de pe alte meleaguri. Poate atunci nu te vei mai mira ca viţelul la poarta nouă, de nebunia poeţilor. N-am să fac asta, din două motive: nu sunt omul care să umble cu decoraţiile pe piept, fălindu-se prin urbea asta mică şi doi, chiar dacă aş face asta, mă îndoiesc că vei reuşi să înţelegi mare lucru. În viziunea ta, toţi ceilalţi sunt proşti şi mâncători de bani publici, iar tu eşti tatăl deştepţilor

  Spui că”aceste comentarii(??!!) chiar nu îşi au nici locul nici rostul”. După logica ta imbatabilă, Robert T. Kiyosaki, Orwel, Ben Okri, Steve Chalandler, Huxley, Krishnamurti, chiar nu-şi au nici locul nici rostul pe lumea asta. Cărţile lor ar trebui arse la groapa de gunoi a urbei. Să nu-ţi treacă prin cap că aş îndrăzni să mă compar cu aceşti autori. Departe de mine gândul ăsta. Dacă i-ai fi citit, ţi-ai fi dat seama, că “prostioarele, cu îngăduinţa ta”au, totuşi, un rost. Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere - cum spune proverbul !

 Revin la genialul tău articol şi mă întreb de ce îmi pierd vremea cu tine ! O fac pentru că vreau să explic, pentru cei care, probabil, vor citi aceste rânduri, motivele care au zgândărit orgoliul poneiului !

  Alo, Dan Codrea ? Te-ai ofuscat degeaba pentru comparaţia, cerşetor-proprietar de ziar. Cum am explicat mai sus, exemplul este absolut întâmplător, fără nici o conotaţie sau tendinţă jignitoare.

În materialul care ţi-a stat în gât, prin analogie, explicam că toţi “respectabilii” suntem de fapt nişte cerşetori. Cu toţii cerem câte ceva, de la prieteni, de la părinţi, de la copii, de la şef, de la societate, de la Sistem, de la Dumnezeu. Primarul, de grija căruia nu poţi tu dormi, merge la Consiliul Judeţean sau la Guvern pentru a solicita fonduri pentru urbea păstorită de el. Onor candidatul spune: votaţi-mă pe mine! Cu alte cuvinte cere votul alegătorului. Este o realitate a Sistemului. Ce ţi se pare atât de jignitor, domnule ziarist, Dan Codrea? Tu chiar nu umbli cu facturierul şi chitanţierul pe nicăieri? Ai cumva vreo mătuşă Tamara care îţi sponsorizează geniala ta publicaţie? Să fim serioşi!

In al doilea rând, nu ai de ce să te superi pentru că tu nu eşti proprietar de ziar şi, din câte ştiu, nici politician. Tu eşti proprietar al unei publicaţii săptămânale, care….este cum este. Nu intru în detalii care nu mă privesc.

  Pe mine mă interesează de ce nu te informezi dracului odată şi să nu mai mănânci rahat la adresa mea. Ai putea descoperi, că nu sunt angajatul nimănui, nici al Primăriei Petroşani sau al Consiliului Local, nici al Societăţii Vagabonzii Fără Frontiere. Linişteşte-te omule. Sunt propriul meu angajat. Trăiesc din banii mei, din pensia mea. Tot ceea ce fac la publicaţia “Mesager”, fac în mod benevol. NU SUNT PLĂTIT DIN BANI PUBLICI. Am scris cu litere mari, să vezi, să-ţi intre în capul tău doxa acest lucru şi să nu-ţi mai roadă ficaţii grija pentru banii publici, pe care, vezi Doamne, i-aş păpa eu - nesătul cum sunt. Bine?

  În ceea ce priveşte “încrederea în propria persoan㔺ti ce a spus Dabija? A spus să nu te f… grija ! Mi-am luat viaţa în propriile mâni de cînd aveam 10 ani. Am avut grijă de 9 fraţi şi surori. Am fost doborât de multe ori, dar nu mi-am pierdut încrederea în forţele mele. În imaginaţia ta bolnavă crezi că mi-am pierdut-o acum? Acum  când o parte din cărţile scrise sunt publicate, (bune, rele, tu nu ai cum să le judeci). Acum când  cei 4 copii ai mei sunt mari, cu educaţie, aşezaţi la casele lor, prin munca şi priceperea mea?

Mă, sfătosule, tu nu şti absolut nimic despre mine, dar îţi permiţi să mă împroşti cu noroi. Crezi  că statutul tău de ziarist galactic îţi dă acest drept? Te-ai gândit mult până să spui că Bujorescu m-a racolat? Nefericită expresie! Alo, Dan Codrea? Pe Ion Pascal Vlad nu l-a racolat nici C.I.A, nici K.G.B-ul, Mosad-ul sau Securitatea. Am plătit tribut Sistemului, când tu stăteai la geam şi ziceai, uite mamă trec soldaţii! Îţi imaginezi că Bujorescu e chiar aşa de al dracului să mă poată “racola”? Tu te auzi când rosteşti asemenea bazaconii?

  Ca să vezi că nu sunt ranchiunos, trec cu vederea (expresie dragă ţie) peste mojicia şi “îmbârligăturile” tale de doi bănuţi. Însă, faptul că un ziarist doct ca tine se întrebă, “până la ce nivel poate fi tolerată libertatea de exprimare (sic!)” - fie şi într-o “mizerie de publicaţie insipidă” cum este “Mesager-ul"- îmi dă serios de gândit. Îmi spun cu amărăciune şi tristeţe că unul din nepoţii mei a fost împuşcat degeaba, pe străzile Timişoarei, la 17 decembrie 1989. Dacă un ziarist pune o astfel de întrebare, fie şi la modul retoric, îmi spun că societatea românească, în aproape 20 de ani, nu a făcut nici o jumătate de pas către democraţie.

  Ţi-am spus toate acestea pentru a te scăpa de insomnii şi stres. Dacă nu vei reuşi, îţi sugerez să te înveleşti cu cele 4 pagini ale genialei tale publicaţii, să tragi fermoarul şi să taci. Fii filozof!

  P.S. Mai lasă şi tu câte un spaţiu după semnele de punctuaţie. Eşti ziarist, ce naiba! Cât sunt eu de prost, tot am prins, ce-i drept din zbor, acest amănunt.

 

Ion Pascal Vlad