Dilemă

 

În toate campaniile electorale politicienii au promis că vor mări salariile, pensiile… dar ce n-au promis. Cei ajunşi la guvernare şi-au dat repede seama că teşchereaua e goală. Conform obiceiului românesc, nu s-au sinchisit prea mult. Au schimbat legea salarizării din 1989, probabil, pe motiv că era comunistă! Atunci un muncitor cu categoria a şaptea câştiga aproape cât directorul. Se lucra în acord. Acum nu mai avem la ce să ne raportăm. Toţi sunt importanţi. Ba, mai importanţi decât ceilalţi. Au mărit lefurile fără să-i intereseze cum vor fi plătite. Justiţia spune că e o putere în stat. “Daţi-ne să nu fim corupţi şi vom fi mai…cum trebuie”. Parlamentarii aleşi ne spun că ei sunt alfa şi omega, şi că o democraţie se ţine cu ceva chin din partea poporului. “Vreţi dictatură?” ne întreabă ei. Medicii ne spun că fără ei murim. Dascălii ne spun că dacă ei nu sunt murim proşti. Administraţia Publică ne spune că dacă ei nu sunt nu avem identitate şi, nici nu putem avea averi. Poliţia zice că ne păzeşte de hoţi. (poate pe hoţi de noi). Si aşa au rămas vreo 2 milioane de negri mititei care trebuie să muncească pentru viitorul României !

  Dar muncitorii din salubritate ce să mai zică? Poate ar trebui să facă vreo trei săptămâni grevă. Să demonstreze cât sunt de utili pentru societate. Cred că după trei săptămâni şi medicii şi profesorii, parlamentarii şi administraţia publică îi vor ruga să strângă gunoiul nostru. Şi ei lucrează în mediul toxic, cu focare de infecţie, zi şi noapte, iarnă şi vară. Şi nu au prea multă carte.

 Care este mai important în societate? Cum rezolvăm problema? Are cineva o soluţie?