Trăim puţin şi prost. Trăim degeaba!

Suntem condamnaţii fără vină…

 

  Nu sunt un nostalgic al timpului trecut. Nu am trăit şi nu trăiesc din amintiri. Ştiu, văd şi simt, cum cetăţeanul român e tot mai nemulţumit de cum merg treburile în ţărişoara lui şi mărturiseşte - nevestei sub plapumă - că tot mai bine era sub Ceauşescu. Nu mânca el icre de Manciuria, dar îşi permitea să meargă două săptămâni la mare cu familia. Chiar dacă 99% din populaţie trăia modest, era satisfăcută că nu exista şomaj, locul de muncă era asigurat, statul făcea investiţii în folos obştesc.

  Acum, profiturile întreprinderilor (atâtea câte mai sunt) dotate cu utilaje noi, aduse cu bani grei din import, se duc peste hotare. Muncitorul român trebuie să fie mulţumit cu un salariu de zece ori mai mic decât al celui din vest. Nu mă interesează, deloc, faptul că unora li s-au tăiat privilegiile. Nu s-a schimbat nimic în bine pentru cetăţeanul de rând. Au venit alţii, mai mulţi şi mai hapsâni, să se înfrupte cu icre negre şi somon afumat, să bea vinuri franţuzeşti. Nu pot însă rămâne indiferent când văd că sunt zeci de mii de copii ce nu pot termina şcoala din motive economice, când văd că, pe zi ce trece, sporeşte numărul şomerilor, când văd că autostrada, ce ar fi trebuit să străbată ţara de la un capăt la celălalt, înaintează de atâţia ani în pas de melc, când văd cum firmele străine achiziţionează sute de hectare din terenurile cele mai bune. Si, mai ales, când văd că procedurile imobiliare riscante ale unor speculatori americani, îşi răsfrâng dramatic ecoul asupra economiei noastre. Căci UE ne-a adus  şi un alt cadou pe platou; s-a oferit să ne preia o bună parte din suveranitatea naţională.

  Îi desfid pe cei care denigrează acest popor, mă intrigă, dar probabil că nu degeaba s-a spus despre noi că suntem mămăliga care nu explodează. Înghiţim de decenii tot felul de umilinţe, tot felul de gogoşi otrăvite, suntem scuipaţi, loviţi cu bâta în moalele capului, expulzaţi, ba, chiar şi linşaţi, iar noi tot cu privirea în jos stăm. Fără să crâcnim, fără să protestăm. Poate că şi de aia s-au obişnuit străinii – americani şi europeni de valma – să ne plesnească peste bot. Pentru că ştiu că ştim să încasăm resemnaţi. Mereu în genunchi!

  Doar la atât să se reducă viaţa noastră? Sacrificii, crize, strânsul curelei, reţineri de tot felul, fără cultură, fără concedii, etc. DOAR ATÂT? Şi dacă da, la ce bun? Să asistăm neputincioşi la huzurul nesimţit al şmecherilor care fură, fură şi nu se mai satură, şi nimeni nu-i vede şi nu-i pedepseşte nimeni? Generaţia părinţilor mei a fost de sacrificiu. Generaţia mea la fel. La fel şi cea a bunicilor şi a bunicilor acestora. Sperăm - nejustificat şi imbecil - că generaţia viitoare nu va mai trebui să se sacrifice. Iar asta nu se întâmplă niciodată. Dar continuăm să facem copii – carne de tun pentru viitorii şmecheri.

  Trăim puţin şi prost. Şi cum asta parcă nu ar fi destul, ne lăsăm umiliţi, prostiţi şi jefuiţi, pe faţă, fără să reacţionăm. Parcă în codul nostru genetic ar fi scris numai cuvântul supunere.

Într-o lume în care există justificări pentru ORICE, noi nu ne putem justifica existenţa. Trăim degeaba!

  Trăim degeaba într-un sistem putred, unde corupţia e generalizată, unde sănătatea e la pământ, la fel şi educaţia, unde unii salariaţi publici sunt misterios de bogaţi, trăim într-o Românie tot mai dezamăgită. Oare cine să fie vinovat de această decădere, de incapacitatea de a demonstra milioanelor de români că noul sistem este superior celui dispărut în decembrie 1989? Aici vine preşedintele ţării şi arată cu degetul înspre mogulii din mass-madia. Şi aşa aflăm, de la cel mai înalt nivel, că în realitate totul e bine, că n-ar trebui să ne temem de efectele crizei, dacă nu ar fi această presă vândută intereselor meschine ale unor magnaţi - proprietari de trusturi - care scoate la iveală tot soiul de nereguli ale instituţiilor statului. “Grozavă” explicaţie, liniştitoare, ca frecţia la un picior de lemn! Cetăţenii modeşti, ocupaţi cu greutăţile vieţii şi nu prea versaţi în meandrele politicii, pe cine să mai creadă?

  Oricum, noi credem, că situaţia asta de criză, care a început să ne afecteze, o să ne ducă la un liman. Se vor aduna atât de mulţi oameni care vor avea probleme sociale şi financiare, încât guvernanţii vor trebui să adopte măsurile şi legile de care avem nevoie. Legi şi măsuri care trebuiau luate cu mulţi ani în urmă. Dacă nu se va ţine cont de aşa ceva, lucrurile se vor încinge rău. Lumea va ieşi în stradă, şi atunci să vezi democraţie adevărată!