Da, am senzaţia că un uragan distrugător se abate peste ţara asta, peste poporul acesta grav contaminat, dar nu irecuperabil. Cuvântul e aplicabil la poduri, case, roţi, vagoane. Dar la oameni?
E aplicabil şi la oameni. Cei care formează poporul actual sunt irecuperabili. Aşa cum pe cei care aveau 40 de ani în 1989 nu i-a mai dezbărat nimeni de mentalitatea iliesciană, tot aşa cei care au 25-30 de ani astăzi îi au ca exponenţi pe Victor Ponta sau Tudor Chiuariu.
Poporul îşi va reveni, în următoarele 2-3 generaţii, dar primi care au minime şanse sunt abia copiii de şcoală primară de astăzi. Adulţii de azi sunt iremediabil contaminaţi cu o mentalitate perversă, generalizată la întreaga societate.
-Aveţi soluţii? -N-avem. - Da’ primiţi? - Mai
întrebaţi şi dumneavoastră din când în când, sau mai
degrabă încercaţi la…următoarele alegeri.
Cam aşa s-ar putea desfăşura un dialog între contribuabilul
roman şi funcţionarii aflaţi prin sferele Puterii.
Eu unul m-am săturat până peste cap să văd pe ecranul
televizorului aceleaşi figuri, să citesc în presă despre
aceleaşi personaje care o lălăie demagogic de ani de zile, care
vorbesc despre strategii complexe, previziuni science - fiction, calcule
recitate ca pe o poezia de calitate îndoielnică şi care nu fac
absolut nimic în plan concret, pentru viaţa de zi cu zi a românului de
rând. Ce au de spus liderii politici, indiferent de unde provin ei şi pe
cine reprezintă, vă spun numai dacă îmi pronunţaţi un
nume şi o tema de dezbatere.
Măcar în perioada asta ar fi nevoie ca nişte specialişti, nu
ştiu, cu patalama de la partid sau fără, să
obţină prim-planul în societatea romanească. Măcar
până ne edificăm într-un fel, până când ajungem la un numitor
comun. Presa are, desigur, rolul ei pe care şi-l îndeplineşte
făcând uneori un efort substanţial. Nu pe analiştii din
mass-media îi am în vedere, pentru că ei trebuie să-şi
îndeplinească în continuare “misiunea” care le-a fost
încredinţată. Eu mă refer la armata aia de indivizi care
şi-au cheltuit banii şi neuronii specializându-se în domenii de
înaltă performanţă care ar putea să contribuie la ridicarea
nivelului de trai din România. Că sunt la ora actuală în
ţară sau că nu mai sunt, nu mă interesează. Ceea ce
vreau să văd este ca fiecare partid să sune adunarea şi
să spună: eu pot să adun atâţia specialişti în
domeniul economic, eu atâţia, după care să îi prezinte public -
ca pe lotul naţionalei de fotbal - să-i închidă într-un hotel de
cinci stele, să li se pună la dispoziţie tot ceea ce este
necesar, după care concluziile comune la care au ajuns personajele cu
pricina să fie puse în practică de către toate formaţiunile
politice. Condiţia de bază: experţii desemnaţi să nu
fie parlamentari şi nici să nu facă parte din primele
eşaloane de conducere ale vreunui partid.
Scriind acestea, mă întreb dacă am toţi biscuiţii în pachet, dacă am toate ţiglele pe casă, pentru că, indubitabil, soluţia asta presupune riscul orgoliilor şi intereselor de grup politic.
Poate o altă soluţie ar fi ca fiecare senator şi
deputat să doneze pentru binele României zece la sută din salariul pe
un an de zile, pe care îl primesc drept retribuţie din banii
contribuabilului. Cu suma astfel strânsă, să fie aduşi trei,
cinci, cinsprezece - câţi s-or putea (dar număr impar ca să
poată supune la vot) specialişti din diferite ţări,
continente, insule, inclusiv din China. Aceştia să analizeze
situaţia economică a României, iar la final să iasă cu un
comunicat către naţiune în care să prezinte concluziile la care
au ajuns..
Nu vreau să mai aud despre moţiuni de cenzură. Nu vreau
să mai aud despre asumarea răspunderii Guvernului. Nu vreau să
mai aud despre moştenirea liberală, pesedistă, cederistă,
comunistă, despre proiectele de viitor ale social-democraţilor,
democrat-liberalilor ori naţional-liberalilor. M-am săturat până
în gât de opiniile savante ale unor vip-uri politice (mereu aceleaşi)
invitate în direct prin “mini-studiouri”, care niciodată nu sunt puse în
practică fie pentru că sunt atât de utopice încât râde şi
ultimul telespectator, fie pentru că se izbesc de o decizie a conducerii
de partid.
Gata. Celor care s-au văzut cu sacii în căruţă, să
le urăm drum bun! Acum lăsaţi-ne pe noi aici, ori singuri, ori –
măcar - din bun simţ, pe mâna unor specialişti
adevăraţi. România nu mai poate fi salvată cu vorbe în care nu
mai crede nimeni. Un adevăr trist, pe care actuala clasă
politică refuză să-l accepte…