Încă o fumigenă

 

  Deşi aveam o sumedenie de lucruri la care să meditez, iată, nu mă pot abţine să nu spun câteva vorbe despre cazul domnului Jiji Berbecali. Oricum s-ar fi întâmplat lucrurile la palatul latifundiarului, românaşii au mai primit câteva zile de circ. Fără pâine. Statul mafiot şi-a mai făcut odată datoria. În acest sens, nici nu mai contează dacă a fost un abuz din partea autorităţilor sau, din contră, au fost urmate procedurile legale. Un lucru ni se pare clar: Dacă “pe sursă” se zice că eşti poponar şi că ţi-ai tras-o cu nişte maimuţe urâte, nu are importanţă, că de fapt, afirmaţia nu e adevărată. Pentru că ne-am învăţat să spunem orice fără să avem dovada care să confirme afirmaţiile. Nu contează că nu avem dreptate şi că minţim cu bună ştiinţă doar pentru că nu ne place cutare sau cutărică. Contează doar că putem spune şi că sperăm să ne şi creadă cineva năzbâtiile. Că doar e liber la vorbă. Nu?

  Pe de altă parte, stau ca prostul cu ochii în tavan şi mă întreb cum dracu` s-a întâmplat ca fix la o zi după scandalul cu Băseştii, poliţia sa-şi aducă - brusc şi instantaneu – (vă place cum mă exprim, nu?) aminte de un furt petrecut cu două luni în urmă. Cine mai crede gogomănia cu fumigena aruncată în ochii prostimii?! Şi de ce atâta televizare?! Aflaţi singuri scopul…