Am crescut şi am muncit “în societatea socialistă multilateral dezvoltată”, m-am „desăvârşit” în comunism şi mi-am încheiat “cariera” în aşa zisul capitalism, dar nici un regim nu m-a scârbit atâta ca Regimul Mediatic
În orice condiţii, chiar dacă regimul Politic se schimbă, regimul Mediatic nu se va schimba niciodată. Acest regim este dictatura lucrurilor irelevante sub care se pot face aranjamentele financiare relevante. Regimul Mediatic este o construcţie nouă, care înlocuieşte complet “poporul”. Este un regim democratic fără cetăţeni, alegeri fără participare, partide care câştigă alegerile doar cu Televizorul.
–Dovada: nici un candidat nu va îndrăzni să propună un program concret împotriva Mogulilor şi pentru europenizarea şi democratizarea presei. Asta, plus faptul că singurii candidaţi care i-ar fi putut face cu adevărat probleme actualului preşedinte nu intră în cursă, arată că show-ul mediatic e blat între toţi actorii, pentru conservarea sistemului.
Dacă eu pot să tund oi, să merg în biserică, să mă joc cu lopaţica în nisip, să târguiesc prin piaţă, fără să anunţ presa şi televiziunile, atunci să poată şi politicienii noştri iubiţi şi stimaţi! Dacă eu îmi finanţez sindrofiile de familie din banii personali, nici ei să nu delapideze ministerele pentru parangheliile lor de partid!
Dar eu nu sunt niciodată în campanie electorală, aşa că… Poate încep acum! Pssst! Presa? Mă duc în vizită de lucru la Peny, că am rămas fără apă plată! Şi vreau să fac câteva dezvăluiri senzaţionale despre orice vrea presa.
În “naivitatea”
noastră putem oare să credem că se va schimba sistemul? Oare
doreşte cineva să-l schimbe? Da’ de unde!
Anul viitor va fi un an de vacanţă electorală totală.
Săracii ciobani îşi vor tunde singuri oile, copiii se vor juca
nestingheriţi - fără să le smulgă cineva
lopăţelele din mână - popii nu se vor mai răsfăţa
în faţa reflectoarelor, târgoveţele nu vor mai avea cu ce să se
laude la strănepoţi. Brrr! Ce perspectivă sumbră! Noi pe cine
vom mai bârfi?!
Dar nu trebuie să ne facem prea mari griji. Eu aş zice că atâta timp cât avem aceşti “politicieni” tot asta vor face şi la anul şi în ceilalţi ani, pentru că altceva, pur şi simplu, NU ŞTIU.
Pe de altă parte sunt şi politicieni care nu se joacă în nisip cu lopăţica, politicieni care se străduiesc să promoveze legi clare, viabile. Dar cine îi promovează pe aceştia??
Prin urmare se iscă întrebarea: În ce mod mass-media va orienta dezbaterile şi viaţa cetăţii în România? Nu trebuie să fii mare filozof ca să-ţi dai seama că realitatea nu este – întotdeauna - aşa cum ne este prezentată în fiecare zi de presă şi de televiziuni. Mă întreb dacă mass-media va reuşi să aibă dezbateri adevărate, să se implice în campanii, să nu mai fie aservită…
Încă ceva. Aş dori să vă dau o temă de dezbatere. Dacă vă uitaţi la candidaţii pentru preşedinţie, la participările de la alegeri, o să vedeţi că în curând o să intrăm într-o criza politică. Pe scurt, oamenii care sunt de 20 de ani în peisajul politic românesc ŞI-AU EPUIZAT resursele; nu mai prind; nu mai au nici un mesaj; de fapt nu mai au ce să spună.
Întrebarea mea(pe care orice jurnalist ar trebui să şi-o adreseze) este : oare partidele vor fi în stare să se adapteze şi să-şi atragă oameni noi, care să aibă un mesaj dătător de speranţă?
Nu vreau să fiu catastrofal, dar - după cum merg lucrurile - cred că nici un partid n-are voinţa să schimbe ceva, pentru că nici un partid nu-şi propune să schimbe regimul esenţial, adică Regimul Media.
Dovada: Raluca Ţurcan a avut timp de 6 luni de trecut prin parlament legea depolitizării SRTV, şi n-a beneficiat din partea PDL-ului de nici un fel de campanie mediatică de sprijin. Drept pentru care, aşa cum era de aşteptat, legea a şi picat, ca să devină material de văicăreala în campania electorala. În schimb, EBA a avut tot sprijinul “mediatic”.
Bineînţeles
că vom avea parte de aceleaşi show-uri. Scăpăm de ele doar
dacă ne loveşte vreun meteorit ori intrăm în centura
fotonică.
Are cineva impresia că până la anul politicienii noştri vor
absolvi “facultatea de nemţi”?
Aşa va fi
mereu. E obligatoriu şi tradiţional în România. Aceste puneri în
scena sunt exact pentru acei oameni care în momentele respective sunt acolo: la
biserica, la piaţă, la munte, în parc, în concediu la mare, la dat
ceva pe gratis. În aceste locuri se strâng mereu oameni mulţi şi
impactul politic e mare.
În fond cam asta fac politicienii…cam peste tot în lume…
Nu este ceva neapărat rău în asta. Răul cel mare este
perseverenţa în incompetenţă, frica de nou, lipsa de respect
interpartinic, atât de oribilă, lăcomia tribală, şi
plăcerea morbidă de a vorbi ore în şir despre orice subiect,
fără argumente şi fără a spune ceva. Trăsături
comune…cui?
Probabil din toamna eşichierul politic se va schimba. Dacă iasă
Băsescu, PSD va trece în opoziţie, dacă nu iasă, PDL va fi
zburat de la guvernare. În orice situaţie Mioriţa continuă.
Dumnezeu oricum iartă orice păcătos de român. Cu asta vom trăi
în continuare, nu ne vom transforma peste noapte în altceva. Şi poate nici
nu trebuie.
Dacă nu ar fi criza asta afurisită, poate că, nu ar fi mare bai.
Dar Criza poate avea efecte nebănuite încă…
…si dacă.. “Să nu dea Dumnezeu cel sfânt / Să vrem noi sânge, nu pământ!”…hmm!!
Trebuie cântărit de mai multe ori şi cu mai multe cântare. Ce ziceţi??
Ion Pascal Vlad