Internetul, câmp de luptă 

  Era un banc acum vreo 30 de ani, din ciclul culmilor: “Ştii care e culmea curajului?”, era întrebată o femeie; “Să dormi cu mine în pat”, o lămurea bărbatul.
  Cam aici s-a ajuns şi cu Internetul. Am intrat relativ recent pe bloguri. Temele articolelor sunt preponderent politice, iar comentariile ca în politică. Spaţiul blogului e unul de confruntare. Comentariile “nasoale” vin de la ideea preconcepută că adversarii sunt de slabă calitate, iar un limbaj “direct” e singurul mod de a te face înţeles de aceştia. „Veteranii” Internetului spun însă, că “s-au cam dus anii frumoşi când descopeream, liberi şi fără complexe, abisurile proaspătului mijloc de comunicaţie din cea mai noua eră după cea a glaciaţiunii. Am intrat în Internet ca într-un Astral din care ne întorceam tot mai uimiţi. Era în fiecare secundă câte ceva de descoperit. Erau motoarele de căutare, erau ziarele electronice, erau textele electronice din literatura universală, erau melodiile cele mai îndrăgite în format mp3, erau fotografii din toate colţurile lumii, erau e-mail-urile şi atâtea alte delicii. Era o libertate comparabilă doar cu frumuseţea unei Revoluţii”.

   La ora actuală, foarte mulţi cred că, fără Internet, ar fi ca o lume în care se stinge lumina. Numai că, încet-încet, situaţia s-a îmbâcsit.

  A apărut mai întâi pericolul viruşilor şi apoi sfârşitul lumii din anul 2000. Lumea s-a zvârcolit în pat şi a dormit o vreme chinuit, fără vise. Sfârşitul lumii a trecut, lumea s-a trezit voioasă, dar viruşii virtuali au atacat de atunci mereu şi, cu cât se construiau mai multe programe anti-virus, cu atât lupta devenea mai acerbă.

  După ce starea emoţională a trecut, am început să ne dumirim şi să înţelegem că totul era o strategie: unii băieţi deştepţi concepeau viruşii ca să arate cât de periculoşi sunt, iar alţii îi angajau pentru a le folosi iscusinţa împotriva altora.

  Când în toată această afacere s-a implicat şi Pentagonul, a devenit clar că Internetul a încetat să mai fie ce-a fost şi a devenit un câmp de luptă: cu generali, cu strategi, cu specialişti în arme virtuale. Aşa cum azi poţi declanşa căderea oricărui guvern din lumea a treia doar cu ajutorul cartelului media occidentale, tot aşa Internetul a devenit un câmp de luptă în care nu se mai folosesc bombe şi avioane de vânătoare.

  Şi pentru cei care cred că sesizează o urmă de exagerare în ceea ce scriu, le pot spune că, pentru a controla lumea virtuală, Casa Albă a înfiinţat un post de super-expert, care va coordona militarii şi oamenii de ştiinţă ce se ocupă de conflicte informatice. Motivul oficial este că SUA se apără de atacurile informatice ale Rusiei şi Chinei, realitatea este că SUA vor să subjuge tot ce mişcă pe Internet şi să controleze puterile care-i ameninţă hegemonia.

  Frumosul Internet de altădată s-a transformat în teatrul de luptă al unui război secret, în care “teroriştii” Al-Qaida ar trebui să moară fără a se trage nici un foc de armă. Gogoriţa concepută de regimul W. Bush a trecut din lumea reală în lumea virtuală. Sub masca luptei contra “terorismului” nu au fost sacrificate doar drepturile cetăţeneşti şi aruncat în aer dreptul internaţional, acum administraţia americană încearcă să plaseze mine şi pe Internet.

  Aşa că, vechiul banc despre culmea curajului începe să capete noi valenţe. Mâine-poimâine te trezeşti tu, om de rând, care încă mai speri că Internetul este o lume plină de minunăţii, călcat de agenţi FBI, pe motiv că ai legături cu Al-Qaida. Şi mina să-ţi explodeze în faţă.

  Ca şi în cazul evenimentelor de la 11 septembrie 2001, pretextul pericolului extern a reuşit să transforme o societate liberă într-un infern patronat de Big Brother. Acelaşi pretext este folosit azi pentru a controla şi lumea virtuală: “Inamicul stă la pândă şi se infiltrează... mai mult, reţeaua de computere a unui guvern, sistemul electric, bancar şi telefonic pot fi anihilate fără a lansa nici o bombă”. Aceiaşi strategi de la Pentagon au şi găsit un nume de cod pentru starea de lucruri: “cyberwar”, pentru că societatea americană nu poate trăi în afara războiului.

  O lume de pace ar distruge cea mai “democratică” naţiune a lumii, în vreme ce pentru altele ar însemna prosperitate. Ca dovadă, Pentagonul a trimis preşedintelui o cerere de a spori cu 17 miliarde dolari alocarea de fonduri pentru “cyberwar”. Pentru a convinge lumea de realitatea acestui război virtual, cartelul media occidentale îşi face datoria cu prisosinţă şi povesteşte lumii cât de haini sunt ruşii, cum au furat chinezii planurile unui avion de vânătoare şi cum au furat iranienii detalii ale elicopterului lui Obama.

  Astea sunt gogoşi la fel de însiropate ca “dovezile” vânturate de ministrul Rumsfeld, care vorbea despre “iminenţa” obţinerii de arme nucleare de către Saddam Hussein. Sau ca gogoşile, bine susţinute de cartelul media, legate de gripa aviară sau, mai nou, de gripa aşa-zis porcină. În acest ritm, omenirea are toate şansele să se întoarcă la vechile scrisori scrise cu tocul înmuiat în…călimară. Iar, pentru comunicare, la fumurile de pe dealuri şi piscurile munţilor.