Poate că unii se vor întreba ce naiba vreau să spun cu aceste rânduri, într-un săptămânal de provincie. Dacă acei “unii” nu vor găsi nici un amănunt interesant în / printre rânduri, nu este nici un bai. O fac pentru mine. O fac pentru a-mi aduce aminte şi a nu uita ce înseamnă valoarea unui lucru - care de atâtea ori ne face viaţa amară - în speţă a banului. O fac pentru a nu uita că indiferent de situaţii, împrejurări, oportunităţii, prin tot ceea ce face omul, e bine să aibă inelele coloanei întregi, complete şi nealterate…
Ceea ce se întâmplă, în momentul actual, în trusturile “maestrului” Vântu ar trebui să dea de gândit multora dintre cei căpătuiţi peste noapte. Până nu demult, ziarul Cotidianul era printre cele mai bune cotidiene naţionale. Ceva s-a întâmplat la acest ziar. Gaşca s-a spart. O fi de vină criza, sau e vorba de o altă strategie “vântoasă”??
Ziarul a luat-o pe tobogan odată cu aducerea lui Ursu, Dragoteasca şi virajul spre stânga şi format populist. Acest ziar trebuia să-şi păstreze cititorii ăia “de elita”, pe care şi-i formase. Numai aşa mai putea supravieţui acestei crize economice şi respectiv a asaltului presei on-line. Se pare că în cazul Cotidianului s-a mai adăugat şi un management defectuos, plus salarii prea mari, cui nu merita Desigur, nu e treaba nimănui cum şi cu cât îşi plăteşte un patron angajaţii. Este chiar lăudabil şi ideal să-i plătească regeşte, pentru un lucru făcut onorabil şi în respectul adevărului
Pe de altă
parte, era previzibilă situaţia actuală de la acest Cotidian.
Aceasta a fost generată şi de lipsa de profesionalism a celor care se
împăunau cu titlul de jurnalişti la jurnalul cel mai căutat şi
cotat.
Minciuna promovată pe spaţii largi, atacuri nejustificate la
persoană, ştirea pe “surse”(zvonul) ridicată la rang de
politică editorială, dar mai ales manipulările grosiere au
îndepărtat cititorii de ceea ce a fost câţiva ani buni Cotidianul.
Cei rămaşi (cu salariile ferfeniţite) precum şi cei
daţi afară, trebuie să le mulţumească lui Ursu,
Drăgotescu, Lucescu, Buscu dar mai ales lui Vântu.
Din păcate nu s-a înţeles că publicul ţintă pe care
au contat ani în şir era cel care le garanta brandul. Ca mai toţi
patronii de acum din România, nici în cazul acesta, nu s-a înţeles că
oamenii ( publicul cititor/ plătitor) e cel care stă la baza
succesului oricărei afaceri.
În mod normal, ziariştii de la Cotidianul ar trebui să ridice fruntea şi să aibă încredere în forţele proprii. Numai că e uşor să dai sfaturi când nu eşti în cauză.
Să ne înţelegem, nu moare nimeni de foame, băieţii şi fetele care pleacă acum de la acest ziar or să-şi găsească de lucru în altă parte, sunt oameni inteligenţi, au papagal, oricând pot să mănânce o pâine albă. Nu ştiu însă, dacă or să mai găsească un penal ca Vântu, care să-i plătească cât nu face. Măcar să înveţe din experienţa asta care este valoarea muncii. (La fel ca ei ar trebui să înveţe şi salariaţii băncilor, dar asta e altă poveste)
Băieţii şi fetele care vor pleca, dar şi cei rămaşi cu salarii “reale”, au ocazia să preţuiască valoarea banului. Vor trebui să-şi re-analizeze priorităţile. Nu va fi concediul în Dubai, va fi în Bulgaria, sau poate chiar la Mangalia. Nu va mai fi hotelul Burj Al Arab, va fi un hotel cu gândaci în Eforie Sud. Nu va fi în fiecare zi prânz într-un restaurant de fiţe, ci o singură dată pe săptămână, la un local de cartier, unde s-ar putea să dea piept în piept cu “cocalarul de cârciumă”, definit chiar de ei în “Atlasul de mitocănie urbană”. Cam naşpa!!
Ca să nu mai vorbim că s-ar putea să înceapă a călători cu mijloacele de transport în comun, unde ar putea să fie victimele “ţopârlanului din transportul în comun”, prezent şi el în “Atlasul de mitocănie urbană”. Şi asta nu-i nimic, căci Realitatea întrece întotdeauna ficţiunea! Nu-i aşa??
Îi înţeleg pe cei rămaşi, acceptând, probabil, un salariu mai mic, ca nu cumva să rămână pe drumuri. Îi înţeleg ca om, dar nu înţeleg totuşi “tămâierea exagerată” a celor plecaţi. Parcă sunt deja holograme! Bine, vor pleca, şi? Cine ştie să înoate va ieşi la mal, cine nu, nu! Nu asta-i societatea capitalistă pe care dumnealor au proslăvit-o în atâtea şi atâtea rânduri? Normal, e uşor să vorbeşti despre superioritatea societăţii capitaliste, despre necesitatea şi binefacerile şomajului, de competiţie, de cernerea valorilor şi de alte bla-bla-uri, când te ştii apărat de salariul lui Vântu. Mai greu e când rămâi fiul ploii. În momentul în care din salariul pe care ţi-l dădea Vântu a ieşit vântul, ba chiar s-a volatilizat de tot, constaţi că mult lăudatul capitalism nu mai e chiar atât de perfect cum ţi l-ai imaginat. Ba chiar începi să-l înţelegi pe cel care nu demult striga pe străzi: “noi muncim nu gândim”!.
Îmi pare rău de oamenii din trusturile lui Vântu. Au mâncat rahat cu polonicul atâta timp cât Vântu le-a îndesat în buzunar salarii babane. Acum, pe bani puţini, au început să simtă mirosul rahatului. Şi se vor transforma în ziarişti corecţi, oneşti, etc… Cel mai rău îmi pare de Hurezeanu deşi îmi vine să şi râd. I-a dat Vântu ditamai salariul cu condiţia să-i facă lui jocurile, adică şantaj la adresa guvernului. Fiindcă asta face Vântu, şantajează. Adică: dacă tu guvernule nu-mi dai 60 de milioane din rambursarea ilegală de TVA pac la gazetă, te storc ca pe guvernul Tăriceanu. Pentru că şi Tăriceanu a cedat şantajului şi i-a dat aceşti bani.
Dacă mă duci prin sălile de judecată cu FNI-ul îl pun pe Răzvan Dumitrescu să te toace mărunt - mărunt. Se pare că Boc e gata să-l aducă forţat la judecată, cu mandat de aducere. Aşa că lui Răzvan Dumitrescu gura nu-i mai tace - pe Realitatea - de vreo 6 luni încoace. Nimic nu-i place din ce face guvernul Boc, doar dacă este făcut de PSD-isti. Pentru că, ei şi numai ei – PSD-iştii – sunt corecţi în republica asta de hoţi. Nu-i aşa, măi Dumitreştilor??
Sincer, nu aş vrea să-l văd pe acest Răzvan cu salariul înjumătăţit, nu aş vrea să-l văd chinuindu-se, prin alte locaţii şi pe un salariu mult mai mic, încercând să-şi îndrepte coloana deformată. Dar, poate, numai atunci va reveni cu picioarele pe pământ. Lucru valabil, de altfel, pentru mulţi, foarte mulţi din ţara asta, care nesocotesc duritatea pragului de sus.
Ion Pascal Vlad
P.S. Presupun că “împricinaţii” şi-au pus ceva parale deoparte, în vremurile bune, pentru a avea ceva în vremuri nasoale.
Vremurile astea ajută să ne aşezam şi să ne
facem puţină ordine prin viaţa noastră şi mai ales,
să lucrăm la principii. Adevărul este că nu am mare respect
faţă de patroni ca Vântu sau Voiculescu sau Patriciu.
Dar când nu ai de unde să alegi este greu să ţii la principii!