| Călător în lumi paralele | Rugul din temniță | Valea scrierii |
|
Ion Pascal VladArderi FiltratePublicat în anul 1986 la Editura "Litera" din București, volumul de poeme compus din doua parți "Uverturile confesiunii" si "Ulyse", reprezinta prima apariție in volum a autorului. |
|
Referințe critice * Versuri ample,imagini de o frumoasă frustețe,cu problematică responsabilă, majoră... * Cleopatra LORINȚIU * ...Străbătută de o acută tensiune lirică această poezie se încarcă nu de prospețime și suavitate, ci de asperități iradiante și genuin de moralitate, frăgezimile încântătoare sunt destrămate pentru a se lăsa într-o lumină crudă ,firele morale ce leagă viziunea estetică ;se strivește jocul justificărilor și se subscrie de la poem la poem,actului justițiar și responsabil... * Dumitru VELEA * ...Poet grav, Ion Pascal Vlad trăiește responsabilitatea scrisului, se arată frământat de destinele umanității, actul creativ, filtrat printr-o densă țesătură filosofică de idei, refuză doar contemplația unei lumi amenințate de pericolul holocaustului mondial, dimpotrivă, angajează, degajând un optimism solar.( *Uvreturile confesiunii.*) ...Versul e șlefuit îndelung , capătă patină gnomică, creionează stampe din *peisajul* conștiinței, în fapt cel de al doilea ciclu, intitulat * Ulyse*, conturează drumul autocunoașterii spre recunoaștere. Metaforele, dăltuite dintr-un vegetal vâscos se abstractizează într-un senin înalt, visat de poet... * Arderi filtrate * are meritul debutului sub generoasele auspicii ale densei trăiri poetice, ale rafinamentului artistic pledând pentru meditație... * Ion VULPE * ...Ion Pascal Vlad - în poezie și dincolo de poezie - albatros negru cu irizări albastre, plutind peste flăcări căci ce eram noi dacă nu flăcări și ce va fi fost să fim dacă nu chimvale răsunătoare într-un pântec de rechin ?... Barba lui neagră, deasă, acoperindu-i gura - spre a nu se auzi continuu răcnetele, ochii lui scânteietori, intrați în pupilele adânci cât un veac, sunt poemele lui ca niște săbii pe care nu poți să le îndoi sunt prozele, vorbele, dragostea și dorurile lui ființă mereu rătăcitoare și totuși înfiptă adânc în acel areal al spiritualități celor ce știu ce vor - chiar dacă totul pare zădărnicie... Și cum să fi început *Arderi filtrate* dacă nu exact cum era starea de fapt - decât cu o *Nocturnă*- și cum va fi fost să se încheie dacă nu cu *Adagiile periplului* pentru o dreaptă și nediscutabilă reconsiderare a faptei artistice... * Constantin CÎMPEANU |
|
Pace neîncăpătorului cuvânt ( din partea I "Uverturile confesiunii)" Sub palida lumină rămasă prin colțuri La ora două Se poate vorbi în liniște despre tot ceea ce n-au apucat Să spună întemeietorii Romei la ora două sub palida lumină Cineva meșterește la broasca secretă Morții parcă sunt scoși la plimbare și impregnat De sărurile lumii au gâtul Șobolanii parcă nu se mai nasc în lăzi pentru gunoi Nu mai sunt băltoace Pe străzi nici ochi sparți de cioburile osândei. Trăiască marile companii petroliere și cele De transport maritim -dacă aceasta se poate numi metafora zilei ce frige - vine vara pe plaja arsă strigătul umblă în cârje vine vara plaja lumii la ora două piele de rezervă aruncată prin unicul geam transparent până unde la ora două noaptea-și scutură nisipul prin genele obosite nu-i așa se poate vorbi în liniște despre tot ceea ce n-au apucat să spună cei de la LOS ALAMOS într-o zi de august despre tot ceea ce n-a apucat să spună copilul prea devreme căzut în puțul ascensiunii la ora două când poetul se mai gândește la animalul sacrificat pe templele ierbii când alt animal își depune ouăle în reci cazemate bine păzite aburul lumii ridicând spaima de decenii ascunsă dupa bolnave reclame la ora doua ești viu ce gravă ninsoare vrea să-ți acopere cortul chipul copiilor neîncăpătoare faleza pe care aleargă oasele calcinate la ora două teama te sparge îndelungcumpănitule țăndările nu mai ating timpanele planetei sângele se revarsă peste retine mâna se-ntinde spre gura ce nu poate rosti la ora două suspect numărul unu dezmembrat în funii demiurgice. |
|
|
Către fiu
( din partea a II-a "Ulyse" ) La jumătatea lunecării albe vînturi mi-aduc vești de pe Insula Aud că tînăr ești și-ale tale mîini fac scut Grădinii Cel ce-ți paște înserările pare a fi acest secol care nu știu daca prieten îți este |
© OMEGA Design