| Călător în lumi paralele | Rugul din temniță | Valea scrierii |
|
Ion Pascal VladSingurătatea căsnicieiVolum publicat în anul 2002 la Editura "Focus" din Petroșani |
|
Referințe critice * ...Echilibrată și meditativă, poezia lui Ion Pascal Vlad din volumul Singurătatea căsniciei, nu poate fi sugerată decât vag de titlul restrictiv, amploarea și profunzimea ei depășind cu mult orizontul sugerat de titlu. Orizontul domestic, presupus și sugerat mai mult,vag conturat, lasă loc unor coordonate ample, cosmice, substituție care nu se petrece fără știrea poetului(...) Asistăm mai mult la o căsnicie cosmică, o legare a poetului de lume, substituția femeie - lume funcționând ca motiv recurent(...)uniune din care se nasc cuvintele, se naște poezia, poetul fiind cel binecuvântat cu aducerea lor în lumină(...) Singurătatea poetului, definită concentric prin înstrăinarea de domestic, de lucruri, de clădirile orașului, de orașe, de câmpuri și munți, pământuri și ceruri, este singurătatea arderii întru cuvânt(...) Demersul poetului fiind unul coerent și clar, imaginile poetice care-l susțin sunt și ele închegate și puternice, în contrast cu excesiva fragmentare postmodernistă, registrul înscrind procedee artistice străine acestuia, de la adresarea retorică... trecând prin simbol(...) la metafore ample. Cartea lui Ion Pascal Vlad (...) se constituie ca un imn Inchinat cuvântului, poeziei, ca rod al arderii și al singurătății poetului. * Elisabeta BOGĂȚAN Un autor dificil, dar limpede și clar. (...)Ion Pascal Vlad, este un postmodernist mai mult decât meditativ(...) În cartea sa intitulată Singurătatea căsniciei este vorba despre căsnicia dintr autor și lume, dintre poet și realitatea sa, despre șubrezenia căsniciei dintre lume și realitate. Am să atac frontal problematica acestui autor dificil, dar foarte limpede, foarte clar. Pentru Ion Pascal Vlad lumea este una, realități sunt infinite. Este suficient să ne imaginăm ceva și dacă aceste produse ale imaginației noastre devin sistem, rodul imaginației noastre devine realitate. Este un concept postmodern care lansează relativist atât o viziune poetică nouă, cât și una fiozofică(...) Ion Pascal Vlad propune nu numai o simbolistică originală, propune o hermeneutică nouă a raporturilor dintre realități și lume. Căci spune la un momente dat că simte nevoia unei lumi coagulatoare, realitatea în care trăim, reprezentările noastrese schimbă, se modifică(...) și în felul acesta deformându-ne imaginea pe care o avem despre lume(...). Mihai ROGOBETE. | |
|
Singurătatea căsniciei De-aceea vă zic vouă: Poetul e fericit în singurătate cele câteva neveste îl fac și mai nefericit prin blestemele ce ucid știința fecundării semnelor prin gloria bătând prea târziu la ferestrele însinguratului ca și cum când scrii în acest garaj încins prins în capcanele marelui nerostit asculți cum plânge saxofonul pe coapsele fecioarei - Nu lacrimi ci semne așteptând elementul coagulant împreunarea întru căsnicia universală. Și e chiar un saxofon care plânge dulce-amar pe coapsele lumii, pe coapsele Fecioarei evadând din această pagină acum când prin ochii noștri trece vântul cu miros de sulf. În astfel de clipe gândești intens la exilul mâinii în patul de iederă a semnelor și plângi ca un neputincios - asemeni saxofonului - străin ție însuți în trădarea comunicării până când semnele se-adună se-mperechează născând șuvoiul de ceață învăluindu-ne în dansul mizeriei. În astfel de clipe gândești intens la marii teroriști ai stărilor de grație, și poemul ia formă de peșteră stelară îngrămădind în el vrute și nevrute singurătăți de ierburi amare - ciudățenii nebunești - prin deschizătura irișilor vibrând teama dorințelor viitoare libertățile făcându-se fuior de aer susținându-se până la contopirea cu sinele zgâlțâit de taifunul semnelor. Iată, vara-i spre sfârșite. În tăcere sarea singurătății calcinează cuvinte rebele prins în capcană poetul simte durerile facerii pe când imaginile se sparg de retinele dilatate-n uimire profundă. |
|
|
În această amiază
Urme se văd pe locul unde au fost cândva tufișuri cărare șarpe prin spuză orizont incendiat. Memorie macerată fata aceea alergând prin spații bolnave înainte de vremea culesului. Când întoarsă masca sângerează din plin pe cărare în urmă semnul șarpelui. Este felul tău de a trage cu buretele peste ochiul palid al lumii în această amiază agonizând prin trunchiuri. |
© OMEGA Design