| Călător în lumi paralele | Rugul din temniță | Valea scrierii |
|
Ion Pascal VladOmul scorburăVolum publicat in anul 2006 la Editura "Autograf MJM" din CraiovaEste compus din două părți: - partea I "Risipiri în retină" și - partea a II-a "Viermele din bronz" |
|
Referințe critice Ion Pascal Vlad este un foarte bun poet. Că se aude atât de puțin de el se datorează probabil modului său discret de a fi și izolării din Valea Jiului. Zicea Cioran că "un scepticism care nu ne ruinează sănătatea nu-i decât un exercițiu intelectual". Ei bine, Vlad este un sceptic autentic, iar acest scepticism păstos îl toarnă în tiparul unor poeme-parabolă cu sintagme aspru ieșite în relief, dintr-o ironie amară: "Vremuri de doi lei/burniță cu clopoței"; "lumină într-o gaură neagră"; "poetul trebuie să fie ancorat / în realitatea care-l scuipă pe față " Dar poetul are și știința atât de rară astăzi - a concentrării textului, a strângerii din cotidian a nucleului de poezie autentică: "Un batalion de eroi metalici/nu fac față firului de iarbă; // solitar, la marginea Râului, / în legănarea-i tandră, / se vede tot universul, / luna înflorind la ceas de cumpănă". Dumitru Augustin Doman, revista "Argeș", noiembrie 2008 | |
|
Fals tratat despre arta poetică Sa scrii cu cuvinte despre cuvinte poemul care nu va fi terminat niciodată ce invenție imbecilă, abstractă și inutilă; scrii cu cuvinte limpezi despre apele învolburate despre risipirea sinelui prin văile pârjolite de arșițe absurde sau invers, cuvinte jegoase despre floarea purtată la rever la un timp și într-un spațiu care refuză schimbarea. Cuvinte-apă despre piatră și foc cuvinte salamandre târâte prin subsoluri umane cuvinte incolore despre cameleonul și oștile lui forțând intrarea în agora, cuvinte simțite despre nesimțire și ignoranța, cuvinte blajine despre răzbunare și ură cuvinte trăznite într-o zi secetoasă când lacrima animalului caută urma, făgașele neputinței rostirea-ntr-un grai necunoscut cuvinte cenotafuri despre morții fără nume cuvinte moarte despre viii viiturilor nefaste, cuvinte spintecate amintind cuțitul ajuns la rădăcina osului cuvinte razbunătoare pentru privirea ta de bovină înțepenită în albul pergamentului (cum ți-se pare asta scribălău nenorocit?) scrii cu cuvinte care s-au scris înaintea rostirii tale de papagal, cuvinte scorpion pentru păduchii zilei cuvinte cu miros de înger pentru cei cu brâuri de dinamita si cagule pe suflet, cuvinte ciuntite pentru zămislirea întregului pentru defăimarea integrului, cuvinte care sângerează-coșmar în somnul rațiunii, cuvinte sclave pentru democrația împodobită cu flori de plastic - bocet neâncetat si fara lacrimi e toată tărașienia aceasta - cuvinte canibale - peștele cel mare îl manâncă pe cel mic precum mafiotul cel mare îl împușcă în frunte pe mafiotul cel mic în aplauzele frenetice ale mascatilor, cuvinte totemice despre invazia Megabiților în sunetele fanfarei galactice, cuvinte tăcute pentru semințiile nomade ale norilor, precum oamenii, vin și pleacă întotdeauna singuri. Cuvinte de pământ spalate de ape cuvinte de ape secate de foc cuvinte de foc stinse de ape în sensul giratoriu al zădărniciei. Despre EL însă, nu se poate scrie decât cu cuvinte dumnezeiesti. Poate de aceea îi rostesc numele doar în singurătatea alba a străfundurilor. |
|
|
Viermii și El-Dorado
Cea mai îndepartată parte a întregului trecut prin sabie și foc rezistând cunoasterii; cunoaște-te pe tine însuți se spune, dar asta nu ți-e îndeajuns când identificat ești cu groapa de gunoi chiar tu gunoiul aruncat la pubelă chiar tu viermele târându-se prin mocirla zilei delir al evidentei orbitoare. Ah această lumină părtașă la crimă! Acestei orori trebuie să-I reziști noaptea întreaga vorbind cu lucrurile mărunte atât cât mai ai vreme pentru că, nicicând culmile nu vor ajunge la pace iar gândurile tale, în această lumină, ar putea deveni reale - sabii hăcuindu-te în absența Femeii. |
© OMEGA Design